Vitiligo reprezintă o depigmentare dobândită, ce afectează aproximativ 1% din populație. Depigmentările din vitiligo rezultă printr-un proces autoimun, direcționat împotriva melanocitelor.
Cauza exactă a vitiligo nu este identificată. Factorul genetic joacă un rol important. Vârsta la debut e variabilă, cu un vârf de incidență în decadele 2-3 de viață. Există mai multe forme de prezentare a bolii: vitiligo generalizat, acrofacial, mucos, segmental.
Uneori, pacienții cu vitiligo asociază alte boli autoimmune, precum tiroidita autoimună, anemia pernicioasă, lupus, boala Addison.
Diagnosticul este clinic, observându-se petele depigmentate. Uneori, examenul cu lampa Wood este util pentru accentuarea zonelor fără pigment la pacienții cu piele de culoare deschisă. Datorită asocierii cu afecțiuni tiroidiene și alte boli autoimune, este recomandată evaluarea prin analize de laborator.
Tratamentul are ca scop inducerea repigmentării, folosirea cremelor pentru fotoprotecție, mai ales pentru cei cu fototip I și II, care prin prevenirea bronzului minimizează contrastul dintre pielea normală și cea afectată de vitiligo.
Repigmentarea se face prin utilizarea de corticosteroizi, inhibitori de calcineurină, fototerapie. În cazuri rare, la cei cu leziuni extinse, se poate apela la depigmentare.
